Şezlongul, o piesă de mobilier emblematică

Şezlongul este o piesă de mobilier versatilă, funcţională, ce se poate adapta cu uşurinţă atât în interior cât şi în exterior, perfect pentru conversaţii relaxante sau odihnă. Aceasta este defapt o fuziune între canapea şi scaun, iar numele lui vine din limba franceză ” chaise longue”, însă, din cauza similitudinii cuvântului din această limbă, cuvântul “longue” şi a celui din limba engleză “lounge” multe persoane folosesc în mod greşit pronunţia. Oricum, francezii au un nume pentru aproape fiecare tip de mobilier, astfel încât identificarea a ceea ce este un şezlong versus un divan sau o canapea poate fi destul de confuz. Iniţial, creat în Egipt, ca o combinaţie între pat şi scaun, şezlongul a oferit o inepuizabilă sursă de inspiraţie pentru designeri de-a lungul timpului. Grecii antici au folosit şi ei şezlonguri în timpul simpozioanelor, pe care le numeau “kline”. Asemeni mesopotamilor, vechii greci foloseau aceste piese de mobilier în loc de scaun în timpul mesei. Ca multe alte elemente ale culturii greceşti, şi romanii au adoptat, de asemenea utilizarea şezlongului. Era folosit atât pentru dormit, pe timpul nopţii cât şi oentru relaxare în timpul zilei sau pe post de banchete. Mai târziu, şezlongurile au început să fie întâlnite şi în China. Cele mai vechi datează din timpul dinanstiei Ming, 1368, şi au continuat să fie la fel de populare şi în secolul 20. Chinezii au fost însă primii care au folosit şezlonguri în spaţii exterioare, în grădină, unde frumuseţea naturală şi aerul proaspăt puteau fi savurate în timpul meditaţiei.

În cealalta parte a lumii, în cultura antică mexicană s-a folosit, de asemenea, o versiune a şezlongului. Momentul de strălucire maximă a venit însă în anul 1800, când şezlongul a primit ultimele retuşuri de marketing: o femeie frumoasă, seducătoare, întinsă pe un şezlong. Deja introdus şi adoptat în casele din înalta societate, şezlongul a devenit inconfundabil odată cu portretul realizat de Jaques-Luis David. Madame Recamier întinsă pe un şezlong a stârnit un extraordinar interes, fapt pentru care azi este numit “recamier”. Mişcările artistice din Franţa au fost reflectate şi în mobilier, iar sezlongul a fost o piesă extrem de populară în perioada rococo. Stilul rococo a iubit asimetria şi contrastul între elementele de echilibru, ceea ce a dus la noi abordări pentru şezlonguri. Apoi, în anii 1930, şezlongul a fost asociat cu strălucirea Hollywoodului. Orice star emblematic s-a imortalizat în ipostaze seducătoare pe un şezlong. Designerii moderni au îmbrăţişat această piesă de mobilier fiind introdusă în casele şi grădinile oamenilor de pretutindeni.